Centrul nu mai rezista

Tari si locuri spre care in trecut oameni nefericiti priveau cu speranta, ca spre niste faruri ale mantuirii pamantesti, au ajuns intr-o stare deplorabila si se indreapta spre situatii mai rele.
Asa ca, in lipsa unor astfel de faruri, dezordinea este acceptata ca o stare obisnuita sau normala si astfel haosul pune stapanire pe omenire.
Pana cand va fi oprit.

Countries and places towards whom unfortunate people used to look full of hope like towards some beacons of earthly redemption, have gotten in a deplorable state and head to even more dreadful situations.
So that, lacking such beacons, disorder is being accepted like a common or normal state and as such chaos gets a hold on humankind.
Until it is stopped.

Din poezia “The Second Coming” (“A Doua Venire”), scrisa in anul 1919 de William Butler Yeats:

“Turning and turning in the widening gyre
The falcon cannot hear the falconer;
Things fall apart; the centre cannot hold;
Mere anarchy is loosed upon the world,
The blood-dimmed tide is loosed, and everywhere
The ceremony of innocence is drowned;
The best lack all conviction, while the worst
Are full of passionate intensity. […]”

“Tot invartindu-se in vartejul tot mai larg
Soimul vanator nu-l mai poate auzi pe stapanul sau;
Lucrurile se destrama; centrul nu mai poate sa reziste;
Anarhia este dezlantuita asupra lumii,
Valul colorat de sange este eliberat, iar pretutindeni
Ceremonia nevinovatiei este inecata;
Celor mai buni le lipseste hotararea, dar cei mai rai
Sunt plini de inversunare pasionala.[…]”

Advertisements

Ultima batalie se apropie

Din articolul “Armageddon Approaches” (“Armageddonul se apropie”), scris de americanul Paul Craig Roberts:

“Majoritatea razboaielor se intampla fara ca publicul sa stie pana in momentul cand ele se intampla.”

Adresa pe Internet a articolului, in 2016.07.24 11:45GMT:
http://www.paulcraigroberts.org/2016/07/22/armageddon-approaches-paul-craig-roberts/

Observatie: razboaiele nu “se intampla”. Cele de agresiune sunt pornite intentionat, iar cele de aparare sunt planuite pentru a lupta impotriva agresorilor; spre deosebire de cele de agresiune, cele de aparare trebuie sa fie duse de catre toata populatia capabila sa lupte in orice fel, cu toate mijloacele posibile si pana la final.

Nu trebuie aruncata vina pe niste trantori care nu sunt interesati pe ce lume traiesc. Fiindca de obicei majoritatea oamenilor au alte griji decat ce se intampla la jumatate de planeta distanta de tara lor, chiar daca asta inseamna ca pot sa fie chemati sa lupte in razboi de agresiune pentru ceea ce le ordona si le scuipa niste politicieni sociopati si dementi, slugi ale Celui Distrugator.
Spre deosebire de aceia, insa, intr-un razboi de aparare mult mai multi oameni merg sa lupte voluntar, fiindca aceea este o lupta dreapta si asta inseamna ca sunt mult mai periculosi decat agresorii.

Mai presus de ce fac oamenii sta ceea ce fac Puterile care pleznesc dementii peste maini imediat ce aceia dau semne ca li s-a urat cu binele.

Din presa majora din SUA-Daca (Donald) Trump castiga (presedintia), o lovitura de stat nu este imposibila

Dupa cum se spune intr-un articol de opinie din jurnalul “Los Angeles Times”, intitulat:
Op-Ed If Trump wins, a coup isn’t impossible here in the U.S.”
(“Articol editorial de opinie Daca Trump castiga, o lovitura de stat nu este imposibila aici in Statele Unite”)

Adresa pe Internet la 2016.07.20 16GMT:
http://www.latimes.com/opinion/op-ed/la-oe-kirchick-trump-coup-20160719-snap-story.html

Dupa o serie de succese cu “implementarea democratiei” in atatea si atatea tari nefericite, Statele Unite ramane ultima tara pe lista celor de zapacit si trimis in haos. Lovitura de stat? De ce nu? Doar si unii generali ai Imperiului Roman, dupa cucerirea unor teritorii imense, au avut ambitia sa cucereasca propriul imperiu, ceea ce au si facut.
Decat ca o mare parte a omenirii depinde de ce se intampla in Statele Unite, ceea ce inseamna ca ordinea si linistea trebuie asigurate acolo fie din interior, fie din exterior.
Tot ce trebuie pentru aceste doua situatii este sa existe pretexte bune.

After a series of successes with “implementing democracy” in so many unfortunate countries, the United States remain the last country on the list of those to be f*cked up and sent into chaos. A coup? Why not? After all, some generals of the Roman Empire, after conquering vast territories, strived to conquer their own empire, which they did.
Only that a good fraction of humankind depends on what is going on in the United States, which means that order and peace there must be ensured either from the inside, or from the outside.
All that is needed for these two developments is good pretexts.